Sunt toti la fel?

Exista barbati si barbati, asta e clar! Noi, femeile, spunem de foarte multe ori ca toti sunt la fel, ca sunt niste animale salbatice ce nu au sentimente, dar oare chiar sunt? Putem noi pune aceasi eticheta pe fruntile fiecarui individ de sex masculin? Greu de spus! Mi-am luat o pauza azi si m-am gandit la barbati in general si in particular...
Tata... primul barbat din viata fiecarei femei si, intr-o oarecare masura, cel mai important. L-am putea eticheta pe cel ce ne-a sters fruntile de sudoare cand aveam febra, care ne-a tinut in carca atunci cand abia invatam sa mergem, care ne-a tinut de manuta cand faceam primii pasi? Cum l-am putea baga pe el, barbatul suprem din viata fiecarei femei, in aceasi oala cu 'animalele' pe care ni le imaginam noi? Barbatul acela care fugea in toiul noptii la farmacie sa ia sirop de tuse pentru ca sufletelul sau racise nu are cum sa fie un proc! Acela este un barbat adevarat, un tata exemplar si un sot minunat, nu are cum sa fie altfel! Si daca te gandesti, cam majoritatea 'porcilor' vor deveni tatici si vor transforma 'cocina' intr-o camin primitor pentru copilasul lor si isi vor da si sufletul ca pruncului sau sa ii fie bine... Ia zi? Tot mai crezi ca toti barbatii sunt la fel?
Stiti cine mai este barbat? Bunici aceia batrani, care ne faceau toate poftele cand eram mici si ne tineau pe genuchii lor si ne povesteau ce trasnai faceau parintii nostri cand erau copii. Barbatul acela in varsta in ochii caruia mereu gaseai liniste si sentimentul de acasa, cel pe care desi il dureau articulatiile si mijlocul tot te ridica in brate si te arunca spre cer pentru a prinde stele, barbatul acela este la fel ca ceilalti? Batranelul acela care abia se mai misca si poate traieste de pe o zi pe alta mereu culegea o leguma sau o fructa din grdina ca sa iti faca o salata, un compot sau dulceata pentru a ti le da cand treci pe la el. Spune-mi tu cum poti spune ca el e ca ceilalti barbati?
Prima ta iubire adevarata! Iti aduci aminte de ea? Eu da, poate si pentru ca o am atat de aproape... El un barbat in aparenta ca toti ceilalti, dar in esenta nu! Barbatul acela care te imbratisa cu dragoste ori de cate ori te vedea si iti stergea lacrimile cand toti ceilalti erau impotriva ta, el care a asteptat rabdator ca tu sa i te daruiesti intru totul, care a avut grija de tine si ti-a oferit dragoste si tandrete, el este la fel ca ceilalti? Barbatul acela care atunci cand v-ati despartit a plans tinandu-te in brate si rugandu-te sa-l ierti pentru ca te-a facut sa suferi cand a pus punct relatiei, care plangea la fel ca tine si se vedea pe el cat il doare este ca ceilalti?
Dar ce zici de cel care iti va deveni intr-o zi sot? si el va fi la fel? Crezi ca va fi un animal care nu va avea sentimente? Eu nu cred asta! Cred ca va fi un barbat minunat, care va avea atata iubire de daruit cat ai si tu, cred cu tarie ca va avea maniere, dorinta de a fii mai bun in fiecare zi si dorinta de a devenit tatic si mai tarziu bunic...
Gandeste-te putin la toate astea, gandeste-te ca barbati sunt toti, gandeste-te ca aproape toti vor fii in situatiile mai sus mentionate si toti vor actiona aproape la fel, gandeste-te la barbatii buni, barbatii aceia langa care ai vrea sa adormi seara si sa te trezesti dimineata...
Noi nu suntem la fel, si, desi e mai usor sa credem altceva, nici ei nu sunt toti la fel...

Fiecare femeie va fi la un moment dat excepţia unui bărbat

   

Exceptiile sunt femeile lângă care poţi să fii tu însuţi, timid, tupeist, imatur, excitat, copil, mofturos, morocanos, nesigur, pentru că ştii că n-o să râdă de slăbiciunile tale…Exceptiile sunt femeile care stârnesc pasiuni nebuneşti si te vor ţine treaz noaptea chiar şi când nu se vor afla lângă tine… Vei vrea să le pui lumea la picioare, fericirea lor va fi fericirea ta şi, curios precum un copil, vei dori să le pătrunzi sufletul şi mintea şi să le descoperi dincolo de fermitatea feselor, gustul buzelor, mirosul pielii şi textura părului.Nu sunt mironosiţe, dar nici usuratice…sau poate că sunt, dar doar cu tine, iubitul lor, între patru pereţi. Ele sunt femeile care fac sex din plăcere, nu ca să te ţină lângă ele şi nu le este ruşine să recunoască asta.Restul femeilor, care nu au mai mult de oferit decât plăcere carnală, vor striga sus şi tare că bărbaţii numai asta vor, însă excepţiile ştiu că sexul nu e sport olimpic şi că dincolo de uşa dormitorului e important ce mai rămâne din pofta de a-l descoperi pe celălalt, de a-l face parte din viaţa ta de acum înainte şi nu doar preţ de câteva secunde cât durează un orgasm…Fiecare femeie va fi la un moment dat excepţia unui bărbat…

In inima unei fete

Seruuus. Pe mine mă cheamă Lana, am 21 de ani și-s din America, dar stau în Cluj de 15 ani. Am terminat liceul de arte și acum sunt de un an la facultatea de teatru. Am jucat în multe piese și o reclamă. Cânt. Piesa mea preferată? Asta: http://www.youtube.com/watch?v=JVZe5K3PZig.

Da, îmi place rock-ul, metal-ul și folk-ul. Cam atât despre mine.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Convorbire telefonică:
Lila: -Ce faci fataa?
Eu: -Iar te-ai îmbătat cu aer? :))
Lila: -Vii în paaaaaarc? Vin și Jon și Monkey și G.G.
Eu: -Vin, cum nu vin. Acum?
Lila: -Nu, când mă mărit io cu Johnny Depp. :|
Eu: -No bene, deci ne vedem la niciodată fără zece? :))
Lila: -Hai odată.
Eu: -Da' mai e o veșnicie până atunci.....
Lila: -Hai măă.
Eu: -Vin, deja cobor scările.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Toți: -La mulți aaaaniiii Lanaaa!
Eu: -E ziua mea azi? Pe bune?
Toți: -Dăăă.
Lila: -Faci 22. Ești cu un an mai aproape de moarte. Felicitări, mâță
Eu: -Yaww. Vă iubesc pe toți.
Toți prietenii mei erau prezenți. Prietena mea cea mai bună, Lila; Johnny; Jon, G.G (Ionuț); Monkey (nimeni nu-i mai știe numele real.), Athena (o cheamă Lili, e fromoasă=> îi zicem Athena.), Pukka (Viviana), Rolly, Maria, Frunzăă (Crista) și Larisel (Alex). Mai era cineva acolo, cineva pe care nu-l cunoșteam.
După petrecere, tipul acela a rămas acolo.
Tipul(T): -Lasă-mă să te ajut.
Eu: -Nu mersi.
T: -Acum!
Eu: -NU!
Mi-a pus o mână la gură, m-a dat cu capul de pavaj și apoi întuneric.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Eu: -Unde... Unde sunt?
T: -La mine acasă.
Eu: -Cine ești??
T: -Eu sunt Robb.
Eu: -Și ce vrei de la mine, Robb?
Robb: -Nimic. Sau poate totul. Vreau tot ce ai.
Eu: -Nu am bani. Locuiesc într-un cămin. Vrei haine de gagigi? Nu mai am bani nici de șampon. Deci, ce aș putea să îți dau.
Robb: -Căsătorește-te cu mine.
eu: -CE? Ești dus cu capu'?
Robb: -Îmi placi, Lana.
Eu: -Omoară-mă acum.
Robb: -A fost decizia ta.
A ridicat piciorul și m-a lovit cu el în burtă. Eu, legată fiind de perete, nu puteam riposta. M-a lovit repetat cu pumnii și picioarele. Nu mai rezistam. Abia-mi țineam ochii deschiși. Corpul mă durea de parcă fiecare oscior se rupea într-o mie de bucăți. Când credeam că nu poate fi mai rău, Robb m-a dezlegat, m-a luat pe sus și m-a dus pe balcon. Stătea la etajul unu. Mi-a dat drumul. Adrenalina mi-a pătruns în trup. Mergeam tot mai jos. N-am simțit izbitura. Întuneric. Eram pe lumea cealaltă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
...: -Lana. Lanaaa. NU mă lăsa, te rog. Lana! Te rog..
Am deschis ochii.
Eu: -Ce.....
...:- Dumnezeule. Doctore! Cineva! Oricine! Vă rog!
În fața mea era o fată. Era drăguța. Păr blond, lung până la umeri. Vârfurile erau roz. Purta un tricou cu niște pistoale și niște trandafiri. Ochii ei erau mari,căprui. Vocea..
Fata a intrat în încăpere împreună cu doi băieți.
Fata: -Jon, Monkey! S-a trezit!
Băiatul 1: - E o minune!
Băiatul 2: -Totul e datorită ție, Lila. Fără tine... Lana n-ar fi fost în viață.
Lila. Așa o chema pe fată.
Eu: -Cine...Cine sunteți voi?
Lila: -Cum? Nu îți mai amintești? Sunt eu, Lila. Prietena ta cea mai bună de la creșă. Sora ta. Mama ta. Universul tău.
Avea lacrimi în ochi.
Eu: -Nu...
Lila: -Chiar nu-ți mai amintești?
Eu: -Nu. Scuze. Ar trebui?
Lila a ieșit val vârtej. În urma ei, a intrat un tip. Pe el îl cunoșteam. El era cel rău.
Eu: -NU! LUAȚI-L DE LÂNGĂ MINE! PLEACĂ! TU M-AI ARUNCAT!
Mi-era teamă.
Băiatul 1: -Liniștește-te. E doar Robb. A fost la ziua ta, mai ții minte?
Eu: -NU! El m-a bătut și m-a aruncat de la etaj. El a fost, crede-mă. Știu că tu mi-ești prieten. Nu-ți știu numele, dar știu că-mi ești prieten. Te rog, te rog crede-mă. Te rog. Trebuie să mă crezi!!
Băiatul s-a îndreptat spre Robb.
Băiatul 1: -Haide frate, pleacă. Ea nu te vrea aici.
Robb: -E nebună. Nu trebuie să o credeți.
Băiatul 2: - Mai spune-i o dată așa Lanei și te vei trezi fără dinți, clar? Ieși.
Robb a plecat. Băiatul 1 și Băiatul 2 au venit spre mine.
Băiatul 2: -Lana... Sunt eu, Monkey. El e Jon. Amintește-ți.
Eu: -Jon...Monkey.. Da.. DA! Da, îmi amintesc! Îmi amintesc de Lila, de Mari, de G.G, de Athena și de Larisel. DAA. Îmi amintesc.
Jon: -BRAVO!
Monkey: -E mai bine. Doctorul a zis că te vei putea întoarce acasă peste două săptămâni, în regulă?
Eu: -Da.. Chemați-o pe Lila. Vreau să vorbesc cu ea.
Lila: -Îți amintești cine sunt?
Eu: -Da mâțuc
Ea: -Yaww. Spune-mi ce s-a întâmplat.
I-am istorisit povestea, iar la final a zis:
-Trebuie să depui o plângere.
Atunci Robb a intrat în sală.
El: -Ieși, blondie.
Ea: -N-o s-o las singură cu tine, psihopatule.
El a scos un pistol.
R(Robb): -Ieși.
L(Lila): -Nu.
A îndreptat pistolul spre ea.
Eu: -AJUTOOOR! MEDIC! CINEVA, ORICINE!
Robb a tras. O dată, încă o dată, încă o dată, iar apoi medicul a intrat. L-a luat pe sus și au ieșit. Lila era prăbușită la picioarele mele, într-o baie de sânge. Nu avea puls. Gloanțele o nimeriseră în cap, în inimă și în burtă.
Eu: -Nu...Nu mă poți lăsa...
Ea: -Ai grijă... Voi fi mereu cu tine...
Un firișor de sânge i se scurse din gură. Hemoragie internă.
Eu: -Nu, nu, nu,nu! NU! NU! LILA NU! TE ROG! MÂȚUC! TE ROG! NU PLECA!
Plângeam și zbieram ca o disperată. Jon și Monkey au adus un medic care a dus-o de urgență la operație.
După două ore, a venit și a zis:
-Ne pare rău, am făcut tot ce am putut... s-a dus.
Am făcut o criză. AM dat cu pumnii în perete până a ieșit sângele și am început să zbier ca descreierata.
Eu: -NU POATE FI MOARTĂ! NU NU NU NU NU NU NU! NICIODATĂ!
Medic: -Îmi pare rău, nu am putut face mai mult. Gloanțele au ajuns la punctele sensibile. Fata a făcut o hemoragie internă și a sângerat până la moarte. Îmi pare sincer rău, condoleanțe.
Eu: -Nu mă lua pe mine cu condoleanțe! N-am nevoie de condoleanțe, am nevoie de ea! N-ai făcut tot ce ai putut. NU POATE SĂ NU MAI FIE.
Monkey și Jon m-au ajutat să trec peste. Robb a intrat în închisoare pentru 20 de ani, MULT prea puțin.
Următorii doi ani au trecut foarte greu. Mi-am făcut un prieten: Bran. E foarte dulce și are grijă de mine. Ne-am mutat împreună și totul părea bine, până într-o zi când Bran a venit la mine și mi-a zis:
-Lana, mă înrolez în armată. Trebuie să plec la război.
EU: -Poftim? Îți bați joc de mine? Spune-mi că a fost o glumă, să iasă camerele acum. Hahahaha. Am răs. Acum haide, zi-mi că minți. Zi-mi că nu-i adevărat. Zi-mi că n-o faci...
Am început să plâng.
(STOP! Ascultă asta în timp ce citești:http://www.youtube.com/watch?v=jVO8sUrs-Pw)
Bran: -Lana, nu fi tristă. Mă voi întoarce învingător.
Eu: -Nu...Nu...Nu! Nu-mi poți face asta..Nu!
I-am dat o palmă.
Bran: -Știi ce? Dintre toți credeam că tu vei fi mândră. Credeam că tu mă vei susține, că mă vei lăuda!
Eu: -Să te laud? Nu vrei și flori? O să-ți primești uralele, Bran. Indiferent de soarta pe care o vei avea, uralele vor fi acolo... Dar eu? Nu te-ai gândit la mine?
Am plecat de acolo. Am fugit, dar nu știam exact unde. Doar fugeam. Nu vedeam din cauza lacrimilor. Mă durea sufletul, și mintea. M-am trezit pe o alee pustie în toiul nopții. Un tip a venit la mine și a zis:
- Ce face o fată frumușică ca tine singurică noaptea pe aici, printre atâtea pericole?
A zâmbit disprețuitor și s-a apropiat de mine. Nu știam unde eram, deci nu știam încotro să fug. Am bâjbâit după telefon, Bran era numărul 1. Am tastat 1 și telefonul a început să sune în buzunarul meu. Tipul a observat asta, s-a repezit spre mine și m-a luat pe sus tocmai când Bran a răspuns.
-Cățea proastă! a zbierat tipul.
-Bran. Ajută-mă, nu știu unde sunt, sunt atacată, vino aici te rooooog! Cheamă ajutoare! Bran! am apucat să zic până când tipul a călcat telefonul și a început să fugă cu mine în spate. Am văzut o siglă pe un motel, str. Bakery. Dacă puteam scăpa, aș fi putut intra în motel și aș fi fost salvată. De acolo aș fi putut chema poliția. Dar ca să ajung în motel trebuia mai întâi să scap din brațele groase ale atacatorului meu, iar asta era aproape imposibil. Apoi, mi-a picat fisa. Trebuia doar să-l lovesc cu cartea groasă de 2000 de pagini pe care-o aveam în geantă, suficient de tare încât să se bezmeticească puțin. Aveam o fracțiune de secundă. Am luat cartea, și l-am lovit cu ea peste ceafă. O dată, de două ori, de trei ori. A slăbit strânsoarea, dar doar ca să mă arunce pe jos, să mă prindă de picioare și să mă târască pe pământ, prin bălți și pietre. M-a târât în timp ce eu zbieram cu disperare. Un samaritean mi-a auzit strigătele și a ieșit din casă.
-AJUTOOOR! TE ROG! am strigat.
Drept răspuns, bărbatul a ieșit fugind din casă. Era masiv, poate reușea să-mi doboare atacatorul. Dar tipul meu era mai rapid, a scos un pistol și a tras trei gloanțe în capul bărbatului. Am rămas împietrită văzând cum bărbatul se prăbușește în agonie pe jos. Era vina mea, aveam sângele lui pe mâini.
Atacatorul m-a târât într-un hotel ponosit. Acolo, mi-a vârât o sticlă de Jack Daniel"s pe gât și m-a încuiat într-o cameră. Eram amețită rău. Dar eram și singură, puteam scăpa. Mi-am scos rujul din geantă și am scris pe geam ”Ajutor”, dar împrejurimile erau pustii. Camera era doar la etajul unu, supraviețuisem unei căzături, de ce nu și la două? Am spart geamul cu un scaun și fără tragere de inimă m-am aruncat. Totul în jurul meu s-a întunecat și o voce din capul meu a zis:
?: -Vrei să pleci pe lumea cealaltă sau să primești alt trup?
Eu: -Du-mă în alt trup.
?: -Cum dorești.
Am auzit aparate bipăind, și am deschis ochii văzând un băiat tânăr stând deasupra mea. În nări mi-a pătruns mirosul spitalului. Eram vie.


PARTEA A II-A

Tipul de deasupra mea făcu ochii mari cât cepele și strigă:
-Simona! Doamne ajută! Doctore, doctore!
Medicii au intrat în sală împreună cu o femeie și un bărbat de vârstă mijlocie. Femeia avea părul creț și umflat, de culoarea nucii. Bărbatul avea și el plete, și o barbă-cioc brăzdată de firicele cărunte. Femeia a început să plângă și a zis:
-Mein Herz... Trăiești...
Eu: -Nu.. Nu-mi amintesc.... Dați-mi o oglindă....
Doctorul mi-a întins o oglindă și m-am uitat cu disperare în ea. Am văzut chipul din imagine. Eram frumoasă, dar n-aveam mai mult de 16 ani....
-Câți ani am? am întrebat.
-15. a răspuns bărbatul
-Cum mă cheamă? am întrebat
-Simona. Simona Schweiz. Eu sunt mama ta, el e tatăl tău. a răspuns femeia
-Eu sunt fratele tău, Paul. a răspuns tipul care stătea mai înainte deasupra mea.
-Și....Ce am pățit? De ce am fost în spital?
-Ai făcut o supradoză de heroină ți te-ai împușcat în cap. Ai fost în comă 5 luni. a răspuns fratele meu.
-Ah, înțeleg. Vreau să merg acasă. am zis.
-Pacienta nu are nicio problemă, nu există cheaguri de sânge, deci după încă câteva ore de observații poate pleca. a răspuns doctorul.
Un tip masiv într-o geacă neagră de piele a intrat în încăpere. Avea părul lung și negru, bocanci și blugi negri, rupți și mulați. Sub geacă se vedea sigla de la AC\DC. Paul a mârâit când l-a văzut.
Tipul: -Simo', slavă cerului că ești bine.
Paul: -Pleacă, potaie, că din cauza ta a intrat în spital.
T: -Sunt iubitul ei, am dreptul să știu cum este! Și nu i-am băgat eu heroina pe gât! Dacă nu eram acolo, fata murea în câteva minute, ar trebui să-mi mulțumești!
Eu: -MĂ! Eu tocmai ce m-am trezit din comă, nu-mi amintesc nimic, nu vă mai sfădiți ca precupețele pe o aripă de pui! Tu, cine ești?
T: -Io-s Alex, iubitul tău. Vai, Simo, ce mă bucur că ești bine!
Eu: -Și, ce e cu tine? De ce zice fra'-miu că din vina ta am ajuns în spital?
Alex: -Simo, noi luam împreună heroină. Eu m-am dus la baie, și tu ai dat nenorocitul de plic pe gât, apoi ai scos nuștu de unde un pistol și te-ai împușcat. Când m-am întors, erai întinsă pe canapea cu sânge șiroindu-ți din cap.
Eu: -E ok, n-a fost vina ta...
Paul: -Cum naiba n-a fost vina lui?! Tu nu înțelegi că....
Eu: -AM ZIS CĂ N-A FOST VINA LUI!
Doctorul a ieșit din sală, iar Paul l-a urmat trântind ușa. Alex a venit la mine, m-a luat de mână și m-a sărutat pe frunte. Era un rocker tare dulce.
M-am ridicat din pat și m-am plimbat prin spital. Am rămas cu gura căscată, când pe coridor l-am văzut pe Bran. Avea capul îngropat în mâini și suspina. M-am așezat lângă el și i-am pus mâna pe spate.
EU: -Nu te simți vinovat, nu ai avut ce să faci.
B: -M-a sunat. Aș fi putut s-o găsesc, s-o opresc, s-o salvez!
Eu: -Nu ai fi putut. Dementul o trăgea de picioare, o dădea cu capul de pământ, i-a zdrobit telefonul, iar ea nici măcar nu știa unde era. Calmează-te.
B: -Tu ești doar o copilă, de unde știi toate astea?
Eu: -Eram o prietenă bună de-a ei... Și știu că ar fi vrut și știi că te va iubi mereu, și că vrea să-ți trăiești viața.
B: -Mulțumesc.
Bran m-a luat în brațe, când Alex m-a strigat din salon.
Eu: -Plec spre o nouă viață
Asta l-a buimăcit.
Așa măcar știam că fosta mea viață a fost încheiată, și puteam s-o încep pe noua.
Alex: -Mergem acasă?
Eu: -Mergem...

Sunt Simona deja de două săptămâni. Am o prietenă, pe care o cheamă Hook. Este așa enervantă, dar Simona era prietena ei, iar acum eu sunt Simona, deci și eu trebuie să fiu prietena ei. Azi Hook trebuie să vină la mine.
H: -Heloo, bună seară, bună ziua, servus, salut, bună, hey, Guten Tag, Good Morning, Gute Morgen! :))
S: -Salut
”Ce enervantă e...... ” am gândit
H: -Ce vrei să facem?
S: -Hai să... ne uităm la un film...
H: -Neeeee, prea boring, am multă energie și trebuie s-o consuuuuuum.
”Dacă aș împușca-o, ar tăcea?”
S: -Ups, uite, am primit un mesaj de la gajicul meu, trebuie să merg până la el, ceauuuu!
Am lăsat-o acolo și am ieșit repede din casă. Era deja înserat și afară era al dracului de frig. Nu aveam decât un maieu și niște pantaloni scurți pe mine, iar în picioare aveam sandale. Cineva m-a prins din spate
...: -Ce dracu faci afară la ora asta? Iar te droghezi, Simona?
S: -Ce? Paul? Lasă-mă în pace, mă, fac ce vreau.
P: -Bine. Du-te. Poate te prinde un dement și te violează. Ce-aș râdeee.
”nici nu știi. Nu ști cum e să fii sechestrată, lovită, dată cu capul de pavaj, agresată, jignită.”
S: -Paaa.
P: -Du-te cățea.
Atunci m-a lovit. ”Cățea”. Așa mi-a zis și agresorul. Știam eu că Paul mi-e cunoscut.
S: -PAUUUUL!
P: -Da, mă.
S: -Ești un agresor național și un traficant de femei? Ai sechestrat-o pe Lana și ai făcut-o să se arunce de la etaj, provocându-i moartea?
Mă așteptam să văd surpriză pe fața lui, sau să se amuze. În schimb, el a rămas nemișcat. După câteva secunde a venit la mine și m-a apucat agresiv de bărbie.
P: -Uite Simona, nu te băga în treburile astea, că n-o să ieși întreagă. Nu te mai băga în viața mea, în treaba mea.
S-a întors cu spatele la mine, iar eu i-am strigat înapoi:
-Deci ai omorât-o? Ai târât-o după tine, ai dat-o cu capul de pământ, ai încuiat-o într-o cameră să se omoare, sau dacă n-o făcea ai fi vândut-o ca pe o cățea unui animal care s-o maltrateze toată viața ei? Ai sângele ei pe mâini, ești un criminal, boule, un criminal!
Paul s-a întors încet și a zis:
-De unde știi tu ce s-a întâmplat în seara aia? M-ai urmărit, Simona?!
Zbiera. S-a apropiat de mine și m-a prins de gât. Nu mai aveam aer.
S: -Eram în comă, tâmpitule...
Mi-a dat drumul.
Am fugit. Secția de poliție era la câteva străzi, dar trupul meu era slăbit, iar Paul era foarte rapid și masiv. Aproape că m-a ajuns, când am intrat pe ușa secției strigând:
-EL E! EL E SECHESTRATORUL CARE A OMORÂT-O PE LANA. LUAȚI-L!
P:- Simo, dragă, tocmai ai ieșit din spital, ar trebui să nu mai debitezi prostii. Mă scuzați, domnilor, surioara mea a suferit o traumă cranială și are vedenii uneori.
Nu puteam să cred. Paul părea alt om, altă persoană.
Polițist: -E în regulă, domnule, dar v-aș ruga să nu-i mai permiteți să aducă informații false. Cazul Lana este unul foarte sensibil, agresorul este unul cu experiență, n-a lăsat niciun indiciu.
P: -Mulțumesc.
Pol: -Pentru?
P: -Pentru.......Pentru sfat. O să am grijă de Simona.
S: -NU! Nu-l lăsați să plece. Știu. A recunoscut, trebuie să mă credeți.
P: -Haide, Simo, domnii au treabă, în regulă?
L-am urmat pe Paul afară din clădire, unde el a strigat:
-Ești total dusă de acasă?!
S: -Ești un criminal, un nemernic!
Paul și-a pus mâinile pe gâtul meu și a început să mă ridice.
S: -Paul.... Paul... am șoptit.
Mă zbăteam , nu mai aveam aer, iar lumea s-a întunecat.
_________________________________________
?: -Ai avut două vieți. Renunți sau te întorci pe pământ în corpul Simonei?
S: -Mă întorc.
?:-Cum dorești.
__________________________________________
...: -Neața prințeso!
S: -Paul....
P: -Te-ai trezit, te simți bine?
S: -Tu aproape m-ai omorât!
P: -Eh... Se mai întâmplă..
S: -Apă, vreau apă. Dă-mi apă, te rog.
P: -Neeeh. Ia-ți singură.
S: -Ești un monstru!
Atunci, Alex a intrat în cameră.
A: -Simo, Doamne, ești bine?
S: -Da, sunt ok.
Cu fiecare zi, mă îndrăgosteam tot mai mult de Alex. Nu se mai droga, de dragul meu, și era tare atent și grijuliu. Se îngrijora foarte repede și mă iubea nespus.
A: -Mergem la noua noastră casă?
S: -Noua... Ce casă?
A: -Surpriză! Vrei să te muți cu mine?
I-am aruncat lui Paul o privire plină de dezgust.
S: -Nu-i nimic ce mi-ar plăcea mai mult pe lume!
Și așa m-am mutat la Alex. În fiecare zi el gătea și spăla, iar eu stăteam doar tolănită pe canapea privind telenovele spaniole, lucru care mă amuza. Adică, din afară părea un metalhead dur și arțăgos, dar defapt era un dulce care gătea, era pisicos și foarte, foarte iubitor.
Am stat cu el patru luni, cele mai fericite patru uni din viața mea ca Simona. Apoi, istoria s-a repetat. Cred că sunt blestemată. Alex a venit și mi-a zis:
-Simo, mă înrolez în armată...
S: -NU! Nu și tu, te rog, nu! Nu pot suporta asta iar! Nu, nu, nu ,nu ,nu!
A: -Te rog, nu te supăra, mă voi întoarce...
S: -Mort. Te vei întoarce mort.
M-a apucat plânsul. Am fugit sus, la etajul patru al casei noastre și m-am încuiat acolo, în camera de oaspeți. Am deschis larg geamul și m-am așezat pe pervaz. Nu știam dacă să sar sau să stau doar acolo, până mă calmam. Adică, dacă aș fi murit, cui, în afară de Alex i-ar fi păsat? Alex ar fi murit oricum la război, o știam, chiar dacă speram să se întoarcă învingător, aveau să-l radă în cap și să-l trimită la moarte. Deci, de ce aș mai fi trăit?
Am sărit.
_________________________________________
?:-Vrei să...
Eu: -Vreau să mor.
?: -Ești sigură?
Eu: -Da, da.
?: -Prea bine.
__________________________________________
Aparatele bipăiau. Dar cum? I-am zis nenorocitei de voci că vreau să mor! M-am uitat la mâinile mele. Mi-am atins părul. Era moale și foarte lung, mult mai lung decât al Simonei. Când l-am văzut, am înmărmurit. Era... BLOND. Părul blond al Lanei. Părul MEU blond.
Am strigat, iar medicii au intrat în sală.
Doctor1:- E un miracol!
D2: -Nu e posibil!
Mama și tata au intrat în sală. Erau... bătrâni.
Mama: -Doamne, Lana!
Tata plângea. În urma lor au intrat Jon, Monkey, G.G și toți ceilalți prieteni ai mei. Erau așa....maturi.
Monkey: -Ai fost în comă 5 ani, Lana. 5 ANI!
Jon: -Dar acum trăiești!
Apoi, a intrat Bran. Le-am făcut tuturor semn să iasă, ca să rămân singură cu el.
B: -Lana.....
L: -Nu pot să cred că m-ai așteptat atâta timp, că n-ai încetat să mă iubești!
B: -Dar, Lana, nu te-am așteptat. Am 29 de ani, am o soție, un copil, o familie. Nu te-am uitat Lana. Vei fi mereu în inima mea. Doar, nu mi-am putut opri viața din decursul ei natural.
L: -Ieși! Pleacă!
Bran a ieșit, iar eu l-am urmat pe coridor. Acolo, era Alex, jelind moartea iubitei sale. Poate nu visasem totul. L-am consolat, iar el a zis că a renunțat la armată de dragul ei. Bran se întorsese acum un an, învingător. după un timp, Alex s-a îndrăgostit de mine. Da, era cu 7 ani mai mic, dar îl iubeam.
Iar acum, stau în fața altarului, gata să mă mărit cu el.
.............................................
SFÂRȘIT.

Desenele-lumea imaginatiei.

Mai tinei minte desenele copilariei?Inca imi aduc aminte ca stateam toata ziua in casa numai sa ma uit la ele.Ma certam cu mama,pentru ca ea imi spunea sa ies afara,dar eram asa atrasa de ele incat nu ma puteam desparti de ele.Uneori chiar ma prefaceam ca sunt una din ele.Asa ca hai sa ne aducem aminte de ele.Minunata lumea a copilariei:
~Ed, Edd&Eddie
~Jonny Bravo
~Zambetul lui Sharon
~Oaia
~Laboratorul lui Dexter
~Fetitele Powerpuff
~Nevastuica
~Vaca si puiul
~Curaj, caine las
~Samurai Jack
~Tweety
~Tom&Jerry
~Loonie Toons
~Scooby Doo
~Duffy Duck
~Bugs Bunny
~Familia Flinstone
~Evil con carne
~X-MEN
~Spiderman
~Nascar
~Sumbrele aventuri ale lui Billy si Mandy
~Familia Adams
~Colegul meu de clasa e o maimuta
~Jetson family
~Spioanele
~Sonny X
~Oban
~Power Rangers
~Naruto
~W.I.T.C.H.
~Ying Yang Yo
~Teribilul pirat Jack
~Oban
~Atomic Betty
~Galactic football
~Capitanul Flamingo
~Iggie Arbucle( nu cred ca asa se scrie)
~Regele Shaman
~Pucca
~Monster warriors
~Super robot monkey team hyper force go
~Inpector Gadget
~Lumea lui Bobby
~Incredibilul Hulk
~Cainii detectivi
~Marele Tic
~H2O si etc.
Doamne inca mai ma uit la internet la ele si imi aduc aminte de fiecare moment.Am petrecut clipele minunate  alaturi de el.
Niciodata,dar niciodata sa nu uitati de ele.Cu ele ati crescut.

Trafic de idei

M-am trezit cu un sentiment de speranţă. „Azi e o zi specială!” îmi strigă instinctele. Mă trezesc rapid şi sunt într-o cameră cu pereţii văruiţi în culoarea cerului la apus- un roz strălucitor spre portocaliu. Camera îmi pare ciudat de cunoscută, iar în timp ce mă ridic îmi dau seama unde sunt.

Sunt în camera lui Meredith. Mă uit în oglindă şi mă cutremur. Mai mult de atât - eu sunt Meredith. În ciuda faptului că sunt mai ceva decât speriată, zâmbesc. Mai exact, ea zâmbeşte, iar eu sunt în interiorul ei: văd ce vede şi ea, aud ce aude şi ea şi fac ce simte şi ea. Entuziasm.

Mă duc în baie, iar după obişnuita rutină de dimineaţă, începe aplicarea machiajului. Mâinile sale se plimbă singure răspândind cu uşurinţă mai întâi fondul de ten, apoi fardul de pleoape şi obişnuitul său balsam de buze cu aromă de căpşune peste care a pus un strat subţire de ruj de culoarea roşu aprins, ca şi cum nişte flăcări i s-au aşternut pe buze.

M-am dus la dulap, unde rochia pentru balul de absolvire aştepta la fel de nerăbdătoare ca mine să o îmbrac. Rochia de culoarea rubinului se aşeză blând pe trupul meu.

Uitându-mă în oglindă am văzut-o pe Meredith zâmbind, mai nerăbdătoare ca niciodată. Totul este perfect – rochia este perfectă, machiajul de asemenea.

Am ieşit din cameră şi am coborât uşor treptele, temându-mă să nu mă împiedic din cauza pantofilor cu toc roşii. Am ajuns în bucătărie, unde mama pregătea micul de jun, iar tata citea din ziar, bându-şi cafeaua. Ce familie fericită!

În câteva clipe, am auzit pe cineva tropăind pe scări. Mi-am îndreptat privirile şi m-am văzut – Calla cea de 13 ani, cu un zâmbet admirativ privindu-mă.

-Arăţi minunat!

-Mulţumesc!

Am făcut o piruetă şi mă îndrept către uşă.

-Nu mănânci nimic înainte să pleci?

În ochii mamei se citea îngrijorarea maternă. Cum de a putut să plece? Nu înţeleg de ce ne-a părăsit. Vroiam să îi vorbesc, să îi pun întrebări, dar eu eram doar un vizitator invizibil, ascuns în trupul lui Meredith.

Am ieşit, iar în faţa casei era parcată o bine-cunoscută maşină argintie, din care a ieşit Erik, iubitul ei. E îmrăcat într-un smoking negru, iar la gât are o cravată roşie, de culoarea rochiei ei. O întâmpină cu o îmbrăţişare a cărei căldură pot să jur că am simţit-o şi eu. Parfumul său era o mângâiere pentru nările mele.

Am intrat în maşină. Mă uit pe geam la peisajul atât de cunoscut. Mi-aş dori să revăd toate aceste lucruri, dar mai bine mă ţin la distanţă de vechea casă, acum arsă din temelii... Acum mi-am amintit! Incendiul! Moartea lui Meredith! Toate se vor întâmpla în câteva ore, iar eu nu pot face nimic.

Am lăsat panica să dispară, căci ştiu prin ce urmează să trec, aşa că nu trebuie să mă tem. Am trecut de multe ori prin acele momente, dar totuşi îmi este frică de cum voi trece de momentul exploziei...

Maşina am oprit, iar eu am coborât alături de Erik. Lumea ne privea admirativ. Ştiam că Meredith şi Erik erau unul din cele mai frumoase cupluri din liceu, deci nu mă surprindeau reacţiile, ci mă bucuram pentru ei.

Am intrat în micul restaurant în care se ţinea balul. După ce am păsit pe holul insuportabil de lung, am intrat într-o încăpere spaţioasă în care toată lumea dansa, iar tot ceea ce se auzea era zumzetul vocilor de adolescenţi absolvenţi.

M-am aşezat la masă alături de Erik şi de mai mulţi colegi ai lui Meredith. Au început cu toţii să discute despre cum au trecut anii şi au început să îşi complimenteze ţinutele. Au mâncat, au dansat, au râs, dar eu eram prea ocupată gândindu-mă la ce se va întâmpla. Ştiu ce urmează, iar asta nu mă bucură. Incendiul mă face să pierd rânduiala lucrurilor care se întâmplă.

Mi-am amintit că Meredith se plângea că a fost pe cale să omoare pe cineva. Asta e ceva ce mă macină din momentul în care s-a plâns de ceea ce a fost pe cale să facă.

Mi-am scos rapid asta din minte şi am urmărit ce se întâmplă. Timpul trecuse repede, iar acum Meredith pleca. Nu era gata petrecerea căci lumea mai era încă în sală. Ea şi Erik au ieşit din sală şi au intrat în maşină.

Înainte de a porni motorul maşinii, Erik a sărutat-o pe Meredith blând. Maşina a plecat, iar eu eram confuză. Ăsta nu era drumul spre casă.

Maşina a oprit într-un final în faţa casei lui Erik. Când mi-am dat seama ce avea să se întâmple, m-am simţit prost că mă aflam aici.

Aşa cum mă aşteptam, amândoi au intrat ţinându-se de mână în casa lui, la etaj. Au intrat în camera lui Erik, apoi am început să simt ce simte ea: entuziasm. Au început să se sărute pasional, fără să scoată niciunul vreun cuvânt. Mâinile lui Erik se plimbau absente pe fiermoarul rochiei lui Meredith, în timp ce ea deja îi dăduse jos cămaşa, apoi s-a întâmplat ceva ciudat: pe vârful buzelor şi în vârful degetelor lui Meredith se simţea o puternică căldură, iar apoi o strălucire uşoară a început să apară.

Un geamăt scurt s-a urcat din gâtul lui Erik apoi am observat ceva ciudat: din gura lui Meredith începuse să iasă fum. Erik a început să tuşească puternic, iar apoi îşi relaxă muşchii. Meredith tresări.

-O, Dumnezeule!

Erik a căzut, dar nu e mort, căci respiră. Locul unde degetele lui Meredith au stat erau... Arse!

-O, nu!

S-a uitat la palmele sale speriată. A început să tremure, apoi şi-a închis fiermoarul rochiei, a luat cheile maşinii lui şi a fugit în maşină. Lacrimile începuseră să-i şiroiască pe faţă stricând machiajul perfect pe care îl avea.

A urcat în maşină. Era speriată. De fapt, mai mult de atât era îngrozită.

Când a ajuns acasă, palmele îi erau încă roşii din cauza sângelui. A fugit în camera sa. Mama a intrat nu după mult timp. I-a prins mâinile într-ale ei apoi un fiirişor de apă se strecură pe ele şi le curăţă, apoi dispăru. Mama zâmbea vinovată, dar nu spunea nimic, iar Meredith izbucni:

-De ce nu mi-ai spus mai devreme? Eram pe cale să îl omor, mamă! Eram pe cale să omor un om!!

Furia era din ce în ce mai mare. O pot simţi. E ca o nebunie ce i-a acaparat corpul. Acum sunt ea, dar nu eu am controlul.

Fug în baie şi mă privesc în oglindă. Machiajul îmi este distrus. Viaţa îmi este distrusă. O senzaţie de căldură îmi străbate corpul, iar când mă uit la palme, acestea strălucesc. Mă uit din nou în oglindă, iar în timp ce furia dispare, pielea mea ia culoarea lavei incandescente. NU! Nu vreau să păţească nimeni nimic! Nu trebuie să se întâmple ceva rău! NU!! Era prea târziu. Flăcări uriaşe îmi ieşeau din corp, iar tot ce puteam face era să ţip şi să îmi doresc ca nimeni să nu fie rănit.

Deşi flăcări uriaşe îmi ies din corp, eu nu simt durere, ci doar cum mi se descarcă furia. Trebuie să merg în cameră să o salvez pe mama. Merg în camera mea în timp ce mă simt din ce în ce mai slăbită, ca şi cum flăcările ce ies din mine îmi iau toată puterea.

Ajung în cameră unde nu este nimeni, iar odată ce simt că nu mai am putere, flăcările ce ies din mine se opresc, dar apoi cad în focul ce a acaparat camera. Flăcările ajung pe pielea mea, dar acum simt cum mă ard. Simt cum îmi sfâşie pielea. Durerea e atât de insuportabilă! Întunericul îşi face iar apariţia în momentul în care îmi pierd cunoştinţa.

Stiri de moda-baieti

În 2014, bărbaţii sunt îndemnaţi să-şi ia adio  la revedere (doar la revedere, într-adevăr, doar moda se mai şi repetă) de la tricourile în culori vesele de tipul rozului, portocaliului şi verdelui fosforescent. Ştim, abia v-aţi obişnuit cu purtatul lor şi n-a trecut mult timp de când aţi încetat să le priviţi ca şi cum ar fi fost create special pentru prietenele voastre. Însă va fi nevoie să reveniţi la culorile clasic masculine, în 2014, cele pe care le consideraţi singurele care există înainte să vină moda pe capul (şi asupra buzunarului) vostru. Pe lângă această primă tendinţă, styliştii avertizează că alte două tendinţe ale anului în curs sunt blugii albi şi pantalonii îndoiţi. O să-i găsiţi peste tot şi o să aveţi posibilitatea să-i purtaţi pe cei care vi se potrivesc cel mai bine şi care vă caracterizează cu adevărat. 

1. FĂRĂ CULORI VESELE ŞI PUTERNICE

Dacă anul trecut au fost în trend nuanţele bogate, fosforescente chiar şi cele pastelate, anul acesta predomină culorile închise şi subtile. Cele mai în trend sunt verdele kaki, burgundy şi albastrul închis. Dar va fi destul de uşor să observaţi şi mai clar care sunt culorile sezonului, întrucât noile colecţii vor ajunge curând în vitrinele magazinelor. Principiul de bază al anului 2014: cu cât culoarea e mai “de bărbaţi”, cu atât e mai în trend.

Aşa că renunţă deocamdată la pantalonii roşu deschis sau verzi -de efect, anul trecut, dar nu şi anul acesta- şi la tricourile în culori puternice şi luminoase şi întoarce-te la blugii clasici şi cămăşile în culori neutre. N-o să fie tare greu, totuşi, doar ştim că au fost prima ta dragoste .

2. BLUGII ALBI

Anul acesta se poartă blugii albi. Ştim, nu tocmai blugi clasici, dar de mare efect acum. Aşa că nu scoate din dulap doar blugii de care-ţi spuneam mai sus. În 2014 nu se mai aplică regula universală masculină că se poartă doar vara şi nu mai eşti încurajat să îi părăseşti de cum vine luna septembrie. Partea bună e că se potrivesc cu orice tricou, în timpul verii şi o să arate pretty cool asortaţi cu jacheta potrivită, primăvara această. Dar vorbim de blugi albi: nu crem sau ocru.

3.PANTALONII ÎNDOIŢI

Partea bună în legătură cu această tendinţă a sezonului e că, în 2014, nu mai trebuie să fugi la croitor să-ţi scurteze pantalonii pe care i-ai cumpărat. Poţi pur şi simplu să-i îndoi şi să-i transformi într-o piesă senzaţională din ţinuta ta, anul acesta.

Striri de moda-fete

•Imprimeurile cu jocuri de cuvinte sunt vedetele tendințelor în moda din 2014. Pe tricouri, geci, genți, cu cât literele sunt mai mari cu atât mai bine, nu contează mesajul, cât timp atragi atenția.
•Tricotajele au fost preferatele sezonului rece, dar rămân la modă atât pentru primăvară cât și pentru vară.
 ”PINK is the new black” în materie de încălțări, bluze, rochii și paltoane.
•Pastelurile delicate sunt o tendință de care trebuie să țineti cont pentru că verdele pal, albastrul deschis, rozul te vor scoate din anonimat
•Fustele cu pliuri emană eleganță, chit că sunt mini, midi sau maxi.
•Transparența rămâne în tendințe și anul acesta. De la cămăsi, rochii, fuste, topuri de o transparență fină și o linie elegantă ne vor scoate din orice impas vestimentar.
•Imprimeurile florale se mențin și anul acesta la modă iar galbenul este culoarea vedetă a primăverii.

1.Pantaloni tip trening purtati cu toc cui

Mango aduce pantalonii de tip trening cu snur si stransi pe glezna si iti sugereaza sa ii porti cu un tricou larg, inscriptionat cu un slogan si sandale elegante cu toc cui. Este, cu siguranta, o tendinta care merita atentia noastra in vara lui 2014. Cozorocul este un alt must al acestui sezon.

2.Pantaloni largi in vara lui 2014

Se merge pe comoditate in vara lui 2014. Cu cat mai largi cu atat mai bine. Conteaza mai putin lungimea, important este sa te simti bine in ei. Zara iti propune pantalonii largi, plisati, deosebit de confortabili si eleganti, alaturi de sandale cu accente metalice si talpa fara toc. Variaza lungimea pantalonilor dar si materialele din care sunt confectionati si va fi vara in care ai cea mai mare libertate in miscare.

3. Pantaloni baggy in vara lui 2014

Tintind doua trenduri intr-o singura piesa vestimentara, Mango iti propune pantalonii de tip baggy intr-un print deosebit. Exista ceva la acest croi care te sutiaza instant, poate faptul ca iti ascunde definitiv aripioarele si-ti evidentiaza gleznele subtiri. Asta fara a mai pune la socoteala faptul ca sunt ca extrem de confortabili si chic. Poti purta acest tip de pantaloni cu sandale cu toc cui sau, de ce nu, cu papuci.

4. Pantaloni inflorati in vara lui 2014

Bineinteles ca nu puteau lipsi motivele florare in sezonul cald. Zara iti propune un model de pantaloni cu print floral, purtat alaturi de un top scurt. Topurile scurte, prin care abia se zareste abdomenul sunt extrem de sic. Poti purta pantaloni inflorati cu talie inalta si cu topuri chiar mai scurte, avand insa grija sa nu cazi in vulgar.

5. Pantaloni scurti in vara lui 2014

Pe cand ne este dificil sa adoptam tendinta sorturilor sport purtate alaturi de sandale cu toc cui, ne este mai la indemana sa purtam pantaloni scurti cu talie inalta si topuri scurte. O alta propunere de a purta pantaloni scurti in vara lui 2014 vine din parte Mango, care combina pantalonii din piele cu talie inalta cu o bluza alba transparenta, o tendinta pe care nu o poti neglija. Incalta o pereche de pantofi stiletto, accesorizeaza tinuta cu un lant lung si subtire si este gata de a pleca la petrecere.